Cod: RAO978-606-006-093-2
An aparitie: 2018
Autor: John Grisham
Categoria: Literatura Universala
Editie: Cartonata
Editura: RAO
Format: 210 x 130 mm
Nr. pagini: 306
Traducator: Gabriel Stoian
Povestitorul numarul unu al Americii ne poarta in lumea traficantilor de carti rare.
O banda de hoti pune la cale un furt spectaculos dintr-o camera de valori aflata la subsolul Bibliotecii Firestone de la Universitatea Princeton. Prada este nepretuita, insa universitatea a asigurat-o pentru 25 de milioane de dolari.
Bruce Cable este proprietarul unui magazin de carte in Santa Rosa, insa castiga bani buni ca negustor de carti rare si editii princeps, cochetand uneori cu piata neagra a cartilor si a manuscriselor furate. Mercer Mann este o tanara romanciera care sufera din pricina lipsei de inspiratie. Ea este abordata de o femeie eleganta si misterioasa care incearca sa o implice intr-o poveste periculoasa, dar captivanta. O suma considerabila de bani o convinge pe Mercer sa accepte o misiune sub acoperire, astfel ca se infiltreaza in cercul de prieteni al lui Bruce Cable.
Dar in paradisul de pe insula Camino survin intamplari neasteptate si pline de suspans, iar adevarul ameninta sa iasa la iveala.
Cel mai bun autor de thrillere in viata. - Ken Follett
Un amestec plin de farmec intre o misiune de spionaj si o aventura de-o vara, in mijlocul caruia se afla un personaj cu doua fete. - The Sunday Times
O intriga captivanta, care va va indemna sa devorati fiecare capitol si va va face sa va intrebati daca nu cumva sunteti complice la acest jaf perfect. - Heat
Grisham ne prezinta un roman sarmant, de o inteligenta fina, intr-o proza delectabila. - The Times
Un roman incitant...proaspat...si care da dependenta. - USA Today
Fragment din roman:
"A trezit-o apoi un zgomot de pasi. La ora 3:00, ca un mecanism de ceas, postasul a pasit greu pe veranda scartaitoare a casei si i-a lasat corespondenta in cutia mica de la usa. Mercer a asteptat pana cand omul a plecat, apoi a luat ce i se adusese, intotdeauna o adunatura trista de nimicuri si facturi. A aruncat fleacurile pe masuta de cafea si a deschis plicul de la UNC. Era trimis de catedra de engleza si, in pofida formularii stufoase si placute, era informata oficial ca postul ei se desfiinta. Fusese "o persoana pretuita" de membrii catedrei, "o profesoara inzestrata" care fusese "admirata de colegi" si "adorata de studenti" si asa mai departe. "Toti membrii catedrei ar fi vrut ca ea sa ramana, socotind-o un "castig deosebit", dar pur si simplu nu mai existau bani in buget. I se transmiteau cele mai bune urari si i se lasa usa deschisa cu speranta firava a unui "nou post", in cazul in care bugetul pe anul urmator "va reveni la niveluri normale de finantare".
Cea mai mare parte a scrisorii exprima adevarul. Seful de catedra ii fusese aliat si cateodata mentor, iar ea reusise sa supravietuiasca pe terenul minat al mediului academic tinandu-si gura si evitand pe cat posibil titularizarea.
Dar ea era scriitoare, nu profesoara, si sosise momentul sa mearga mai departe. Nu prea stia incotro sa porneasca, dar dupa trei ani in sala de curs, tanjea dupa libertatea de a infrunta fiecare zi fara sa aiba nimic altceva de facut decat sa scrie romane si povestiri. Al doilea plic continea situatia bancara. Prezenta un sold care reflecta stilul ei auster de viata si eforturile zilnice de a-si reduce cheltuiehle. Asta ii permitea sa achite datoriile lunare si sa evite dobanzile camataresti pe care banca abia astepta sa le aplice la reporturi. Salariul ei abia daca acoperea acele sume, la care se adaugau chiria, asigurarea masinii, reparatiile acesteia si polita de asigurare de sanatate foarte minimala, la care ar fi vrut sa renunte in fiecare luna, cand scria cecul. Ar fi avut o situatie financiara stabila si si-ar fi permis sa isi imbogateasca putin garderoba si probabil sa se si distreze oarecum daca nu ar fi fost vorba de ceea ce continea cel de-al treilea plic.
Era de la Corporatia Nationala de Imprumuturi pentru Studenti, o institutie nenorocita care o hartuise in ultimii opt ani. Tatal ei reusise sa acopere cheltuielile cu educatia ei la o facultate privata din Sewanee doar vreme de un an, dar falimentul lui neasteptat si depresia de dupa o lasasera fara niciun sprijin. Mercer reusise sa parcurga ultimii ani de facultate doar prin imprumuturi studentesti, burse, diverse slujbe si cu ajutorul modestei mosteniri din averea bunicii Tessa. Folosise avansurile mici pentru Ploaie de octombrie si Muzica valurilor pentru a achita dobanda la imprumuturi, dar abia daca reusise sa achite o parte neinsemnata din suma creditului. Intre slujbe isi refinantase si restructurase imprumuturile si, cu fiecare nou plan de plati, soldurile inspaimantatoare cresteau, chiar si in situatia in care avea doua sau trei slujbe pentru a ramane pe linia de plutire. "